Ce este şi ce nu este coaching-ul?

Coaching-ul este un termen foarte folosit de firmele de consultanţă organizaţională. Deşi momentan nu este o profesie reglementată din punct de vedere juridic în România (nu există ca profesie în COR, nu există un standard ocupaţional etc.), importante sunt beneficiile pe care acest domeniu le are asupra performanţelor personale şi profesionale.

O definiţie destul de clară a termenului o găsim pe Wikipedia: Coaching-ul este ,,o relaţie structurată şi orientată pe proces între un coach profesionist şi un individ sau o echipă, relaţie care inlcude: evaluare, examinarea valorilor şi a motivaţiei, stabilirea unor scopuri măsurabile, definirea planurilor de acţiune şi utilizarea unor instrumente şi tehnici de schimbare comportamentală. Scopul acestei relaţii este dezvoltarea competenţelor şi realizarea unor schimbari importante şi durabile atât în viaţa personală cât şi în cea profesională”. (Zeus and Skiffington – ‘The Complete Guide to Coaching at Work’, McGraw-Hill, http://en.wikipedia.org/wiki/Coaching).

Este un termen preluat din sport. De ce din sport? Oare nu am avut cu toţii cel puţin o dată în viaţă o tresărire puternică atunci când un sportiv sau o echipă a câstigat o competiţie importantă? Oare nu toţi ne-am dorit să avem şi noi asa un succes mare, un astfel de sentiment de împlinire? Coaching-ul este orientat spre viitor, spre performanţă, spre atingerea scopurilor, spre împlinirea viselor. Coach-ul este antrenorul tău personal în acest proces, cel care te ajută să îţi depăşeşti limitele şi să ai performanţe pe care ar fi mult mai greu să le atingi de unul singur.

Problema care se pune este delimitarea specificului coaching-ului, în raport cu alte domenii asemănătoare.

Coaching-ul nu este psihoterapie sau consiliere

- Pentru că se centrează pe prezent şi viitor şi nu pe trecut;

- Pentru că nu are ca scop rezolvarea unor probleme mai vechi şi pentru că este mult mai orientat spre performanţă decat psihoterapia;

- Pentru că nu se centrează pe rezolvarea traumelor din trecut care afeactează dezvoltarea personalităţii şi nici pe schimbarea structurilor de personalitate – nu tratează anxietatea, depresia, tulburările psihice etc;

- Ceea ce face un coach este : – să ajute oamenii să îşi stabilească scopuri mai bune; să le ceară clienţilor să facă mai mult decât ar putea face de unii singuri; să îi ajute pe clienţi să se concentreze mai mult, ajungând astfel la rezultate mult mai uşor; să asigure clienţilor instrumente, suport şi structură pentru atingerea scopurilor.

Coaching-ul nu este training

- Pentru că nu se centrează pe dobândirea unor cunoştinţe specifice sau a unor abilităţi;

- Pentru că sunt organizate şendinţe one-to-one (unu-la-unu), nu în grup;

- Pentru că nu oferă informaţii sau soluţii direct, ci ajută clientul să le descopere singur;

- Pentru că stabilirea obiectivelor şi a tematicii presupune implicarea 100% a clientului.

Coaching-ul nu este mentorship

- Deoarece nu are ca scop urmarea unui model anume, ci se bazează pe utilizarea celor mai importante resurse de care clientul dispune.

Coaching nu înseamnă ‘‘a da sfaturi”

- Prin coaching ajungi la soluţii şi la modalităţi de acţiune singur, aceastea nefiind sugerate de coach;

- Coach-ul pune întrebări non-directive, provoacă şi susţine clienţii în depăşirea obstacolelor, fără a oferi un model sau o soluţie.

Astfel, coaching-ul este una dintre modalităţile prin care îţi depăşeşti limitele şi ajungi să ai performanţele pe care ţi le doreşti, prin care poţi depăşi obstacolele pe care le întâmpini în procesul de dezvoltare personală, cu implicaţii în toate aspectele vieţii.

Surse şi resurse:

John Whitemore – Coaching pentru performanta, Ed. Publica, 2008

Course Technology – Coaching, 2002

http://en.wikipedia.org/wiki/Coaching

http://www.empower.ro/coaching/ce-este-coaching-ul/

http://www.bestjobs.ro/articole/titlu-ce-este-coaching-ul/757/7

http://www.planetpsych.com/zTreatment/coach.htm.