1. Participanţii îţi zâmbesc la finalul sesiunii şi îţi mulţumesc. De fapt, contează ca starea de spirit pe care tu ai vrut să o creezi să se regăsească în comportamentul participanţilor la finalul sesiunii tale de training. Se poate să fie şi melancolici sau reflexivi participanţii tăi, dacă tu ţi-ai propus acest lucru.
2. Participanţii îţi răspund la emailurile tale de follow-up, ba chiar „se încheagă” o conversaţie despre subiectele discutate în training.
3. În pauzele de cafea sau de masă participanţii tăi utilizează limbajul, termenii, glumele şi citatele din trainingul tău. Asta pentru că nu mai e “trainingul tău”, ci este al lor.
4. După o sesiune de training nu mergi acasă să dormi, obosit praf şi fără dorinţă să mai vezi picior de om în gândurile tale. Atunci când eşti motivat şi bucuros de ceea ce ai făcut, atunci când doreşti să îmbunătăţeşti munca ta, atunci eşti aliniat cu scopul trainingului tău.
5. Participanţii tăi îţi cer părerea pe subiectele discutate la multă vreme după ce te-au întâlnit. Sau când pur şi simplu primeşti un feedback pozitiv peste ani şi ani.
6. Oamenii aplică ceea ce aţi descoperit împreună la training. Oamenii descoperă că ceea ce au discutat poate să aducă plus de valoare în viaţa de zi cu zi.
7. Te mai vor ca trainer. Dar nu pe acelaşi subiect pe motiv că nu au înţeles. Sau că nu ţi-ai atins obiectivele. Pesemne că e important şi ce ţi-au scris şi în formularele de feedback…
8. Ţi-ai atins obiectele de învăţare pentru participanţii tăi. Chiar dacă acest lucru presupune că nu ai fost popular. Că nu ai fost clown-ul care să servească la pauză o glumă picantă.
9. Simţi fundamentele trainingului în activitatea lor ulterioară. Dar nu ca pe o copie fidelă, ci ca pe un pas firesc în dezvoltarea lor.
10. Tu eşti mulţumit de munca ta şi simţi că ai pus suficient de mult de ceea ce eşti ca om în trainingul susţinut de tine. Când ţie îţi strălucesc ochii de bucurie pentru munca ta.



(8 votes, average: 4.5 out of 5)
























bookblog
CROS
Empower
LumeBuna
4 comentarii
Mi-e imi place mult cand vad o luminita in ochii participantilor! In timpul sau la sfarsit!:)
Corect
Eu plec de la obiectivele de invatare. In fata lor imi plec capul si il pun sa faca tot ce poate pentru ele. Nu sunt ale mele, nu pot sa fac ce vreau cu ele si le tratez ca atare (ca sa zambim un picut: ati remarcat reclamala la detergent cu pustoaicele care au o bluza imprumutata?)
Eu cel mai mult pretuiesc intrebarile pe care training-ul le insamanteaza in participanti, chiar daca imediat dupa evenimentul de invatare acestea par a nu fi primit raspuns nici de la training, nici de la trainer. Am folosit “insamantare” pentru ca eu cred ca de acolo se naste invatarea, de care trebuie sa ai grija apoi ca de o mladita ce creste cu tine si din tine, fie ca esti participant, fie trainer.
Eu ma simt bine atunci cand pot sa plec linistit la culcare in timp ce participantii discuta pana la cantatul cocosilor despre ce au “patit”.
Pentru mine, cel mai fain follow-up e atunci cand participantii simt nevoia sa se intalneasca dupa eveniment “la taclale, la o bere”… si te invita si pe tine.
Multumesc Dan pentru comentariu!
DA – asa e! Un semn bun este cand te invita participantii la bere