Cum ar fi dacă cineva ar vrea să facă educaţie cu România?
Şi nu oricum. Dacă România ar fi un personaj, numit Românika? Deseori aşa este alintată România în mediul online 
Cum ar fi ca cineva să gândească un program de training pentru Românika? Cu infuzii de coaching pe alocuri.
Oare care ar fi subiectele la care Românika are nevoie de training?
Cuminte în sala de curs, Românika aşteaptă analiza de nevoi (sau TNA, cum se spune ceva mai pretenţios)
- Curs deschis de integrare şi civilizaţie europeană – luni şi miercuri de la ora 17: 00. (cu participarea colegilor din Vest: Franţa, Germania, etc.);
- Finanţele ţării, despre bani şi afaceri de stat, marţi de la ora 12:00;
- Curs deschis de leadership „Avem o ţară, cui o dăm”?;
- Politica vremurilor „Politichie colorată ca la mama acasă” – în pauzele de cafea, în fiecare zi de luni până vineri;
- Comunicare în spaţiul public „Măi, animalule! & alte giumbuşlucuri”
- Curs deschis de Mass Media relevantă „Ştirile de la ora H”
- Curs intensiv de „Munca în echipă – Unde’s doi puterea nu-i!”
- Teambuilding „La munte şi la mare în vacanţă”
- Curs de istorie veche românească, în fiecare zi de la ora 08:00;
- Curs de optimism organizat, vineri de la ora 14:00;
- Sesiuni de coaching de punctualitate;
- Curs de branding de ţară, sau cum să-ţi descoperi identitatea;
- Recapitulare şi follow-up pe cinste şi onoare;
- Sesiuni interactive de aplicare de amenzi pe stradă;
- Plimbare de grup la muzeu, teatru şi film;
- Tur de ţară “întru” „descoperirea comorilor pierdute“.
Hm? Vă „băgaţi” şi la alte subiecte?
Merge şi un plan de dezvoltare pentru Românika pe vreo 5-10 ani?
PS: cred că avem şanse şi cu ceva cursuri de limba română…
Loading ...
-ro.png)
14 comentarii
Bravo Ghiocel, e un meniu de training complet pentru Romanika. Cel mai mult imi place “Munca in echipa – unde-s doi….puterea nu-i
“. Asa-i.
Sa ne apucam odata de programul asta !
Da’ avem nevoie de o Romanika pregatita si dornica
ca altfel zice ca-i vrem raul
E o vorba tare inteleapta … Be the change you wish to see in the world.
As adauga … oamenii invata prin imitare foarte mult … daca din ce in ce mai multi sunt asa din proprie initiativa … altii vor invata.
chiar cred ca problema noastra mare este ca tot asteptam sa se intample ceva sa se schimbe lucrurile … sa ne trezim intr-o dimineata si sa fie un sistem care sa ne puna la punct. e putin imposibil pentru ca in primul rand va fi prioritar sa supravietuiasca lumea … sa isi ia salar si toate cele.
Dar … sa ne gandim … daca traim asa cum am vrea sa fie tara asta (si stiu multi oameni care o fac deja desi e al dracu de greu) … din ce in ce mai multi vor imita … le vor veni si lor ideea … de aici lucrurile curg simplu si frumos …
trebuie doar sa avem rabdare … si pana la urma … desi cateodata e enervant sistemul … conteaza daca tu traiesti dupa principiile pe care ti le-ai dori in societate.
mi-a placut “Recapitulare şi follow-up pe cinste şi onoare;”
De acord cu tine Anto! La un moment dat, însă şi răbdarea are limitele ei…
PS: Cred că Ghandi a fost autorul citatului, nu?
Drept!
Nu mai avem rabdare, dar quick fix-uri nu sunt.
Daca e sa o luam realist, dar foarte realist cine ar finanta un program din asta.
Ar fi super sa putem implementa. Dar cine il finanteaza.
Mai mult, noi zicem ca asa trebuie sa fie … vor fi multi care ne vor zice ca suntem nebuni si ca lucrurile trebuie sa stea altfel, sau si mai rau – la fel cum sunt acum.
plus daca e sa o luam pe teoria invatarii, comportamentele actuale (care nu ne plac) stau acolo pentru ca produc ceva beneficii (altfel le-am fi schimbat de mult).
Pentru a le schimba trebuie sa vedem ce beneficii produc cele pe care le dorim (etica nu o sa multumeasca multa lume, si nici beneficiile pe termen lung).
si inca un lucru. Daca ar fi sa o instruim pe biata Romanika eu am senzatia aia de apucat de o organizatie unde nu sti pe ce sa pui mana. Toate deodata nu merg.
Of … dar asta se transforma in discutie de cafea
Ps: pana la urma … daca iti pierzi rabdarea, te ciufulesti si apoi o iei de la capat. alte optiuni nu sunt (cel putin nu optiuni care sa nu implice ceva medicamente si stat pe la spitalul cu camasi)
Ce zici sa facem pe bune o saptamana cu un astfel de program?
Cred ca e destul de usor sa gasim si cine sa tina sesiunile si loc 
Întrebarea este daca Romanika vrea?
)))
De multe ori, pana cand nu se constientizezi o nevoie, nu ai cum sa spui “vreau”. Insa, daca cineva vine si te ajuta sa o constientizezi s-ar putea sa ajungi mult mai repede sa spui da, mai ales daca iti dai seama ca e spre binele tau.
Si RomaniaPozitiva.ro si LumeBuna.ro sunt doua exemple elocvente in aceasta directie…zic eu
Eu zic ca vrea Romanika. Cred ca 90% din oamenii pe care i-am cunoscut sunt oameni super, deschisi la minte, dornici sa faca lucrurile sa mearga. Am cunoscut o groaza de oameni in ultimii 4 ani, daca stau si ma gandesc as ridica procentul ala la 99% (e bizar sa spui 100%).
Acei 99% sunt oameni care nu numai ca ar fi deschisi, dar sunt si oameni care ar contribui si ar da mai departe.
Stiu ca avem tendinta sa credem ca suntem incojurati de oameni incompetenti si incuiati, dar asta se intampla doar pentru ca ei sunt promovati constant (de ex la stiri sunt promovate doar exceptiile si se vorbeste numai despre ce e rau fara a se vorbi despre ce e bine sau ce solutii avem).
Asa ca … sigur suntem toti pregatiti sa crestem (nu trebuie sa traim cu iluzia ca noi trebuie sa ii invatam pe altii ca noi stim cum ar trebui sa mearga lucrurile bine).
Cred ca in cazul asta (dar nu numai) nu ar trebui sa apelam la training sau la coaching (proces directionat) ci mai degraba la grupe de lucru (unde fiecare isi aduce aportul).
Avand in vedere ca rezultatul ne afecteaza pe toti ar trebui sa fim toti implicati in designul solutiilor.
@mihai
o saptamana e prea putin pentru ca asa ceva chiar sa genere impact. eu zic sa fie o viata intreaga
….şi uite aşa Anto ne întoarcem la citatul amintit şi de tine într-un comentariu de mai sus: “Be the change you wish to see in the world”
Concluzia mea este că sunt şi eu parte din Romanika şi că pot să încep “programul de training” printr-un workshop de încredere în Romanika.
PS: Asta semănă oare cu a merge cu Romanika la psiholog?!
))
Mai … nu e asa de rau cu mersu la psiholog.
chiar e de foarte bine.
psihologul are o reputatie proasta … saracu de el. toti credem ca numai daca am luat-o cucu ajungem la el cand de fapt majoritatea lucrurilor pe care le face au legatura cu optimizarea. Deci e de bine cu nenea psihologul.
Vin si eu cu tine la workshop …. mai am si eu nevoie de incredere ca Romanika are o sansa si ca sunt 99% oameni super aici. Trebuie solidificata ideea aia
@ Anto – remarca ta, cam descalifica orice program de training
O saptamana e putin daca vrem sa schimbam ceva intr-o saptamana. In acelasi timp, o saptamana e suficient daca vrem doar ca oamenii sa constientizeze ceva..ceilalti in afara de cei 99% pe care ii stii tu, Flori, eu, Diana si inca cativa 
…care de fapt nu reprezentam asa de mult cand ne raportam la populatia Romaniei…in mod cert nu 99% 
Ca sa concluzionez, daca oricine de aici vrea sa faca programul asta intr-un fel sau altul, contati si pe mine.
Pai exact.
La o viata ma refer si la ce se face aici la formare.info/corner si la ce fac multi traineri sau profesori sau formatori … sau oricine care fac educatie for the good reasons.
Sti ca trainerii cu adevarat pasionati nu se limiteaza la sala de training, profesorii la orele din clasa si asa mai departe …
Educatia se intampla constant, de la ce vorbesti cu tanti de la magazin pana la ce le povestesti prietenilor … si mai este conceptul ala misto de word of mouth.
Daca vorbesti tot timpul si mai mult de atat de comporti asa cum ai vrea sa gasesti oamenii cu care interactionezi vor face si ei la fel si vor spune mai departe.
Ce e cel mai fain la asta e ca un training de genul asta nu are nevoie de buget (cel putin nu unul atat de mare ca cel care l-ar necesita o forma de instruire formalizata).
Apropo de discuţia noastră online – zilele astea se discută masiv despre legea / codul educaţiei…
+ o discuţie interesantă despre România – cu ceva legături şi cu educaţia pe site-ul lui Cosmin Alexandru
http://www.cosminalexandru.ro/2009/08/quo-vadis/