Probabil că fiecare trainer simte uneori că are răspunsurile la frământările altora. O călătorie recentă m-a adus în postura de ascultător fără voie şi incognito al unei discuţii între două persoane. Problemele discutate şi implicarea celor doi erau de natură să mă facă să zâmbesc. Undeva în cursul discuţiei apăreau păţanii pe care le consideram cel puţin amuzante, dacă nu chiar prosteşti din punctul meu de vedere.
Şi pe când în mine se cristaliza părerea că aş putea da lecţii de viaţă celor doi şi că aş face bine să mă bag şi eu în discuţie (că doar simţeam că-s specialist, trainerul din mine îşi iţea capul), m-a trăsnit brusc întrebarea: de ce vreau eu să fac asta? Şi pentru că mă catalogasem deja ca specialist şi trainer am amânat un pic revărsarea de sfaturi până ce reuşeam să finalizez o scurtă autoanaliză care să mă lumineze privitor la întrebarea ce mă trăsnise. Şi după câteva minute în care nu prea mi-a plăcut ce am dezgropat din mine, am decis să-mi ţin sfaturile în frâu până ce nu o iau la galop şi mai răstoarnă şi vreo căruţă.
Pasămite ce descoperisem eu în mine?! Descoperisem că voiam să fiu apreciat ca un mare expert. Voiam să fiu luat în seamă şi să am o mare satisfacţie dându-le răspunsuri. Voiam să mă simt şi să arăt că mă simt superior lor, nefericiţilor care aveau asemenea mărunte provocări. După o foarte scurtă perioadă cu senzaţie de nod în gât şi ruşine… ce gugumănie era să fac!…, mi-a trecut vina. Oricum faptul că am reuşit să mă abţin din a-mi etala expertiza era de natură să îmi îmbunătăţească părerea bună despre mine însumi. Ce-mi mai place mie de mine!
De, ce să-i faci, mă iubesc prea mult pentru a sta supărat pe mine atât de multă vreme!
Loading ...
bookblog
CROS
Empower
LumeBuna
8 comentarii
Am citit cu interes randurile. Cred ca fiecare dintr noi avem de invatzat ceva din ele. Cunoaste-te pe tine insuti ar trebui sa fie un pas pe calea desavarsirii nu doar a psihanalistilor ci si a noastra, a trainer-ilor.
ca sa-l parafrazam un pic pe Dobrovolschi, esti umil in fata arogantei tale! nu inceta sa te iubesti pentru ca daca nu o faci tu, nimeni altcineva nu o s-o faca!
eu aş vedea puţin altfel lucrurile: aşa cum mie mi-ar plăcea ca atunci când greşesc sau când nu am suficientă experienţă de viaţă să existe cineva care să-mi împărtăşească din cele învăţate în decursul vechimii sale pe Pământ…….tot aşa cred că unii ar aprecia intervenţiile înţelepte ale altora!!!
Rămâne doar întrebarea: cine este destul de deschis ca să acepte aceste sfaturi? Pt că unii le rejectează din principiu….
Dar în niciun caz nu m-aş fi gândit că-mi etalez muşchii luminând pe cineva……..De fapt, acesta este rostul celor luminaţi: să împrăştie lumină……
in opinia mea prima calitate a unui trainer este umilinta; in sensul cel mai constructiv posibil si cat mai autentic. Asa cum recunosti un om destept prin aceea ca se considera insuficient de destept (ca sa nu zic prost:) tot asa un trainer bun il poti recunoaste atunci cand tace mai mult decat orice; o sa ziceti da, da’ trainerul nu e psiholog si sunt de acord, nu ma refer la tacerea terapeutica. Ma refer la a fi trainer in sala si om in viata. A fi foarte bun in sala si a fi un om evoluat in viata. Cu cat le combini mai mult cu atat esti mai junior, in opinia mea. E ca si cum un actor ar juca teatru in viata reala. E prea mult, rolurile e bine sa fie jucate in mediul care le e alocat. Daca confunzi meseria cu cine esti in opinia mea ai confundat drumul. Si da, nu exclude a te iubi, din contra. Cu cat te iubesti mai mult si te cunosti cu atat ii iubesti mai mult si pe altii si ai ce sa le dai. Drum drept, Radu. E frumos si curajos ca ai povestit asa sincer. Ne dai ocazia sa ne exprimam, fiecare dupa cat ne tin puterile:)
Probabil, fiecare suntem pusi in situatii in care ne vine sa aratam ca stim mai bine pentru ca avem studiile necesare, pentru ca avem informatiile necesare, pentru ca suntem mai destepti, pentru ca suntem mai frumosi, pentru ca avem mai multa experienta de viata, pentru ca suntem mai buni, pentru ca…Dar ce minunat este cand aceleasi situatii trezesc in noi acel imbold care ne impinge sa privim in interior, acel ceva care ne impinge la momente de introspectie! Astfel facem un pas catre acasa. Odata aprinsa lumina in interior ea se revarsa si lumineaza tot in jur, lumina nu discrimineaza. Cu cat ne vom iubi mai mult pe noi insine, cu atat mai multa iubire vom avea de oferit si vom astepta mai putina in schimb.
Este posibil ca diferenta de experienta dintre tine si cei doi sa fi fost una cat se poate de concreta si verificabila cu cifre (ex. ani de lucru in domeniu).
In acest caz, si nu numai, sunt convinsa ca interventia ta ar fi fost nu doar binevenita si bine primita, ci si extrem de valoroasa. Cine zicea ca “un feedback este un cadou”?
Daca cei doi ar fi primit-o prost, e problema lor. Evident, putina diplomatie indulceste lucrurile.
In alta ordine de idei, exprimarea parerii tale nu e decat inceputul unei discutii/constructii in care ii inviti pe ceilalti. S-ar putea ca si tu sa afli lucruri noi din interactiune.
Morala – deschidere, dialog, orgoliile la sertar!
Cineva spunea ca “Un om mare, este acela ce isi rezista propriilor tentatii.” Concluzie personala: maturitate, intepelciune.