De la bun început este bine să precizez că nu mă pricep foarte bine la filme. Mai mult chiar, nu sunt un consumator de televiziune acasă de mai bine de 4 ani, dar oricum, cred că în România nu poate fi pus semnul egal între televiziune şi film…
Chiar şi cu aceste competenţe relativ limitate într-ale cinematografiei pot să spun că filmul joacă un rol important în spectacolul metodelor de învăţare moderne. De pildă, în training, filmul pare să deţină un loc bine stabilit.
Îmi amintesc că utilizarea secvenţelor de film în cadrul unor sesiuni de training a început să fie o practică des utilizată încă de pe vremea când nu existau programe software care să permită decuparea scenelor de film dorite. Drept urmare, ca trainer aveai nevoie de multă măiestrie într-ale număratului de secunde pentru a lăsa ochii curioşi ai participanţilor să vadă doar ceea ce tu ca un scenarist de serviciu îţi doreai să exprimi prin intermediul filmului.
Din acel punct până la vizionarea în întregime a filmelor cu scop “didactic” a mai fost un singur pas.
Iată că aşa se face că Al Pacino poate fi invitat ca trainer „part time” să “vorbească” despre leadership sau despre echipe performante.
Brad Pitt a fost tradus şi adaptat la organizaţiile româneşti, iar Kevin Spacey şi prietenii săi de la Hollywood au prins viaţă dublă pe meleaguri mioritice. Comunicarea în echipă, negocierea, managementul dar şi amuzamentul sunt subiecte demne de film.
Ba chiar şi Wall-E poate fi trainer invitat. Subiectul: comunicarea nonverbală. În plus, Wall-E poate fi un bun instructor despre cum poţi să fi stângaci la întâlniri de gradul 3 cu domnişoare spaţiale… şi să mai fi şi simpatic 
Pay it forward ne poate învăţa despre lucrurile importante în viaţă şi nu numai, Fight Club poate fi un duş rece.
Casablanca, ca un film clasic nemuritor „care este”, ne poate destăinui câte ceva despre decizii în viaţă, în vremuri de criză.
Forrest Gump aduce concepte de viaţă şi de management la nivel de artă, iar cazul curios al domnului Benjamin Button poate să aducă savoarea unei povestiri la nivel de reflexie personală despre cele importante în viaţă.
Ba chiar mai mult, odată cu accesul la site-urile specializate de difuzare de material video, putem să aducem invitaţi speciali în sesiuni de training. Astfel, documentare despre natură, viaţă animală, istorie sau pur şi simplu discursuri celebre în istorie fac ca sala de curs să semene mai degrabă a sală de cinema.
Cireaşa de pe tort o păstrez pentru filmul Ghandi, capodopera cinematografică din 1982 care a câştigat nu mai puţin de 8 trofee Oscar. Discursurile pacifiste şi pline de tâlc ale părintelui Indiei pot conta de milioane de ori mai mult decât 70 de slide-uri frumos colorate!
Aşadar, înainte de week-end, vă doresc vizionare plăcută şi spor la educaţia cinematografică!
Loading ...
-ro.png)
15 comentarii
Un articol f slab despre nimic.
Si sa fii se scrie cu doi de “i”.
Foarte interesant!
Imi aduc aminte doua amanunte.
1. Prima data cand am introdus secvente video in training. Din pacate nu ma pricepeam sa editez filmul (American Beauty), si m-am cam incurcat in secunde. Rezultatul a fost o secventa de vreo 3 secunde, care ar fi trebuit sa contina si patratelul rosu.
2. O discutie inceputa acum vreo 2 ani pe un forum (nu-mi aduc aminte care din ele) despre folosirea filmelor artistice in training. Concluzia generala a fost ca e ilegala utilizarea lor, fara acordul detinatorului drepturilor. Concluzie cu care tind sa fiu de acord.
Dar… cine sta sa intrebe daca ai dreptul sa proiectezi o secventa sau doua din Gandhi?!…
Robert Aflat Intr-o Pasa de Corectitudine
@ Robert,
Total de acord cu corectitudinea şi cu respectarea dreptului de autor.
Deşi articolul e în cu totul alt ton decât cel juridic, cred că e o discuţie interesantă.
Câteva precizări:
nu e vorba de filme întregi, ci de bucăţele (de genul o secvenţă)
Florin face training foarte mult voluntar (fără scop comercial).
Am dat o întebare la Bogdan Manolea (mulţumiri, Bogdan!), care m-a trimis la art. 33 din legea dreptului de autor, unde zice aşa:
CAPITOLUL VI – Limitele exercitarii dreptului de autor
Art. 33 Sunt permise, fara consimtamantul autorului si fara plata vreunei remuneratii, urmatoarele utilizari ale unei opere aduse anterior la cunostinta publica, cu conditia ca acestea sa fie conforme bunelor uzante, sa nu contravina exploatarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
b) utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;
Operă, în sensul legii, include operele cinematografice/filmele.
Legea nu distinge între scop comercial şi necomercial.
O să mai sap, că mi se pare interesant de analizat cap-coadă (comercial/necomercial, secvenţe/film întreg, licenţe creative commons, opere din domeniul public etc.)
Hmmm, m-ai starnit
.
O sa imi intreb maine juristul, pentru ca legile tarii ma depasesc momentan.
Din punct de vedere moral, insa, pot sa ma pronunt:
- in cazul traingurilor in urma carora trainerul sau organizatorii nu beneficiaza de castiguri materiale sau de alta natura… total de acord. Mai ales ca si eu livrez frecvent training free-of-charge.
- in cazul trainingurilor in urma carora rezulta beneficii (nu neaparat financiare), pozitia mea este clara: NU!
Companiile importante de training au filme create special pentru trainingurile lor. Chiar daca sunt costisitoare, constituie o practica buna.
Oricum, las la latitudinea fiecarui trainer conduita profesionala, nu sunt sfant nici eu
.
Apreciez efortul tau si raspunsul lui Bogdan.
Seara faina,
Robert
Dragi cititori,
Vă mulţumesc pentru timpul alocat articolului meu de week-end!
Comentariile sunt foarte interesante!
Eu mă ocup şi de training “comercial”, dar şi în mod voluntar pentru diverse organizaţii. În ambele cazuri secvenţele din diverse filme (evident, acolo unde tematica a fost potrivită) cred eu că au avut un aport important la partea “didactică” a subiectului de curs.
Ştiam şi eu – ce-i drept, nu în detaliu – că pot fi utilizate secvenţe dintr-o operă (carte, film, text jurnalistic, etc.) în limita a cateva cuvinte sau minute şi cu citarea sursei.
Totuşi, Robert a adus un subiect interesant în discutie şi anume aspectul moral al utilizării filmului în trainingul comercial. Mulţumesc Robert pentru comentariul tău!
Tendinţa mea este să îi dau dreptate lui Robert! Soluţia în acest caz probabil că este doar menţionarea filmului respectiv sau „editarea” unor filme speciale de către compania de training (deşi cred că este relativ greu de egalat talentul lui Al Pacino:).
Personal, am avut câteva situaţii când doar am povestit despre un film într-o sesiune de training şi apoi am recomandat vizionarea în întregime a filmului respectiv. În mod similar, atunci când un trainer vorbeşte despre o carte într-o sesiune de training – sunt convins că nu o citeşte în întregime. Oricum, cred că ar fi extrem de greu sau chiar imposibil să existe clienţi cumpărători de training care să plătească un program de training şi în schimb să primească filme difuzate integral, dincolo de aspectele legale şi morale
Aspectul moral al utilizării secvenţelor de film în training îmi ridică însă o altă întrebare… Dacă utilizarea secvenţelor de film în training nu este morală atunci ce facem în cazul citatelor dintr-o carte? Este moral sau nu să redăm o parte din spusele lui Ghandi, de exemplu? (evident, cu menţionarea sursei)
Cu sau fără difuzarea secventelor de filme în training, cred că filmul ca metodă de învăţare merită să fie luat în seamă. Cu alte cuvinte, putem să învăţăm dintr-o mulţime de surse, fie ele cărţi, filme, muzică?…poate într-un articol viitor:) discuţii cu oameni interesanţi, etc.
Eu am învăţat câte ceva şi din comentariile voastre, drept urmare, vă mulţumesc frumos! Să avem o săptămână bună în continuare!
Florin
PS: Mulţumesc şi pentru atenţia acordată numărului de „i”-uri. Mă bucur că sunt oameni care apreciază limba română şi textul scris cu caractere româneşti!
Robert,
cred că limita între echitabil şi neechitabil, just şi nejust e cea mai bună lecţie cu care am rămas din Facultatea de Drept
De-aia mă şi pasionează etica în training, drepturile de autor/proprietatea intelectuală etc.
Cred că moral vorbind limita e în următoarele locuri:
- scopul comercial sau necomercial (deşi legea nu distinge)
- întinderea secvenţei şi valoarea ei educativă. E similar cu a cita într-o carte un alt autor, câteva replici dintr-un film, câteva versuri dintr-o melodie etc.
În jurnalism online în România, limita considerată morală de Clubul Român de Presă este de 500 de caractere (http://www.pressclub.ro/comunicate/2008.html#20080819).
Cred că similar ar trebui să existe o limită setată de lege a ceea ce înseamnă “scurte citate”, pentru orice tip de operă. Cât înseamnă scurt pentru muzică, pentru film, pentru un roman etc. Bineînţeles, făcut “ca la carte”, cu participarea unui organism reprezentativ al celor care creează.
Ceea ce ar putea înlocui povestirea din memorie de către trainer sau apelul la amintirea unei anume scene – natural cumva şi similar cu a povesti o parabolă, o glumă, a sintetiza un basm etc.
Pentru evenimentele de formare fără scop comercial toate lucrurile legale sunt mai simple – se pot folosi materiale şi instrumente licenţiate Creative Commons, materiale şi instrumente create în proiecte etc.
Ar fi interesant însă de văzut unde e linia de echitate pentru evenimentele cu caracter comercial. Cât înseamnă “scurte citate”
O să-l provoc pe Bogdan la o discuţie mai amplă pe tema asta, cu referire la toate tipurile de opere care pot fi folosite în training.
Salutare,
Am mai discutat cu niste amici cu mai multa experienta legislativa si parerea generala este ca in trainingurile comerciale este interzisa difuzarea secventelor de film artistic. Argumentul tuturor a fost ca proiectia de astfel de secvente se poate realiza numai daca s-au achizitionat drepturile de difuzare.
In opinia lor, exista o diferenta intre operele literare si filme. In orice caz, nu sunt convins de adevarul juridic al concluziei, deoarece nici unul nu a reusit sa imi indice textul din lege care sa mentioneze acest aspect.
Mai caut!
Intre timp…
Eu personal cred ca e mult mai importanta analiza situatiei d.p.d.v. moral decat legal. Pana la urma, ceea ce ma face pe mine – ca trainer, manager, om – sa am un comportament sau altul in sala de training sau pe strada… sunt valorile morale, nu teama/respectul fata de lege.
In acest sens, cred ca sapaturile noastre printre coduri, articole si decrete se poate dovedi o pista falsa. As sonda mai mult parerea voastra (your gut feeling) despre:
- Este sau nu OK sa proiectezi secvente video in sesiuni de training comercial?
Celelalte amanunte sunt doar asta: amanunte!
Weekend fain,
Robert
De acord cu tine Robert!
…dar si eu raman si cu intrebarea referitoare la citatele celebre / articole / pasaje din diverse carti…
Oricum, ma bucur ca subiectul cere discutie
In plus, poate in aceste vremuri e mai mult ca oricand important aspectul moral.
Week-end frumos la toata lumea!
Felicitari, Florin pentru subiect si expunerea lui!
Iulian, e foarte bine ca ai fost atent la textul lui Florin, insa am fi apreciat daca ai fi fost atent si la cele 2 randuri scrise de tine.
De aceea, as dori sa fac urmatoarele corecturi:
- dupa “f” trebuia pus un punct;
- sa fii ar fi trebuit pus in ghilimele;
- se spune corect cu “2 i” nu cu “2 de i”.
Numai bine,
Dana
Am gasit legea cinematografiei, si un articol interesant. Astept interpretarea lui din partea initiatilor:
Art. 68. – Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei (RON) la 25.000 lei (RON) nerespectarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe privind:
b) desfăşurarea oricăror activităţi de distribuţie, difuzare sau exploatare de filme cinematografice, indiferent de suportul de transpunere al acestora, fără certificat de clasificare emis de Centrul Naţional al Cinematografiei;
c) exploatarea, inclusiv prin comercializare şi/sau închiriere de videograme, a filmelor cinematografice în alte condiţii decât cele prevăzute în certificatul de clasificare;
Daca doriti textul integral al legii, dati un e-mail.
Robert
Legea, nu numai în România, are talentul să te facă să umblii de la Ana la Caiafa până te prinzi dacă faci bine ce faci.
Legea cinematografiei se referă la difuzarea de filme, ori, în sensul legii, o secvenţă dintr-un film nu este egal film.
Discuţia se duce în sensul de secvenţă = citat? Şi dacă da, cât anume egal secvenţă?
Codru îmi zice (mulţam, Codru) că similar cu se poate prelua un “citat” = max 500 de caractere în jurnalism online, se poate prelua o “secvenţă” în televiziune = max 3 minute (caut sursa legală şi revin, m-am cam încurcat în toate documentele de pe site-ul CNA-ului)
Mi se pare tot mai necesară o dezbatere organizată
Courtesy of Codru & Ioana Avădani (mulţumiri!), am dat de urma legii cu pricina (max 3 minute) – Legea audiovizualului care zice, la Limitele dreptului de exclusivitate (art. 83 – 85) că durata pentru un “extras” este de maxim 3 minute.
Problem solved! Dar se ridica o intrebare: daca pun 30 de secvente de catre 3 minute, se cheama ca am incalcat legea?
)
Multumesc pentru efort, Diana, Codru si Ioana. Eventual, ma gandeam ca ar merita postata concluzia, pentru consultari viitoare pe aceeasi tema.
Zi frumoasa,
Robert
Mă gândesc la un efort structurat pe tema ce, cât, cum se pot utiliza în training (împărţit pe non-comercial / comercial) categorii mari de opere – literare, jurnalistice, cinematografice, muzicale etc. Cu surse legale, durate etc.
Însă bate la uşă azi ceva mai mare şi mai urgent (o să revin pe blog azi cu detalii), aşa încât nu pot să-mi asum acum un termen.
Privitor la întrebarea ta – orice invocare şi utilizare a unui drept (de ex. dreptul de a utiliza o operă sau un “citat”, “extras” dintr-o operă) trebuie făcută cu bună credinţă, fără a abuza de dreptul respectiv.
Super initiativa!!!
Privitor la intrebarea mea… era o gluma.