Acum ceva vreme am auzit de la un participant la un training acest feedback:

“După ce am terminat trainingul și m-am angajat trebuie să spun că trainerul ne-a instruit în așa fel încât nici nu ne-am dat seama că învățăm. Trainingurile au decurs într-o atmosfera lejeră, totuși profesionistă. La un moment dat a spus: “Gata. Știți tot.” Și chiar aveam deja cunoștințele pe care a vrut el să ni le însușim, fără ca vreodată să avem senzația că Trebuie să învățăm.”

Acest feedback mi-a adus aminte de trainer-ul care poate m-a marcat cel mai mult, în cel mai bun sens posibil. Acest trainer, din prima seara când l-am întâlnit s-a remarcat prin câteva lucruri care pe mai pe toți din sală ne-a făcut să credem că nu este un trainer deloc bun. Un om simplu care din punct de vedere al aspectului fizic sau al hainelor pe care le purta, nu se remarca mai deloc într-un sens bun. Mai mult de atât, prin felul în care a facut prezentarea în prima seara de training, părea că nici abilitățile de formator nu le stăpânea.

Surpriză însă. S-a dovedit ca acea seară să fie un mare show (scuzați expresia în engleză). Spun asta pentru ca de fapt ce a urmarit el, fiind și un Curs de Formare de Formatori, era să pună accent doar pe conținut și nu pe el însuși. Și a reușit asta cu mare succes prin ce a făcut zi de zi. Prin ceea ce a început în prima seară ne-a făcut să ne direcționăm atenția mult mai mult către conținut, asta și pentru că el nu mai prezenta un interes deosebit pentru noi ca și viitori traineri.

Este o mare capcană în care am observat și pe propria-mi piele și din câte am mai auzit de la alți traineri că atunci când mergem la un training, implicit suntem mai atenți la prestanța trainerului. Asta de multe ori ne distrage atenția de fapt și de drept de la conținut, care ar trebui să fie singurul și cel mai important aspect din procesul nostru de învățare. Și poate la traineri este un defect profesional, însă cred ca li se întamplă la mulți români, critica fiind și o caracteristică a noastră ca și popor.

Un alt model interesant pe care l-am întâlnit de curand, este trainerul participant. Bineințeles, nu cred că se potrivește la orice tip de training, însă la cele la care se poate, impactul mi se pare unul puternic. Acest trainer nu numai că se alătură participanților într-un cerc sau grupuri de lucru, ci el chiar face aceleași exerciții ca și participanții. Pe parcursul sesiunii ajunge cumva să elimine din peisaj mare parte din autoritatea și puterea lui de control (acestea constituind de multe ori bariere de comunicare între trainer și participant). Însă, deși face asta, nu riscă să piardă sesiunea, ci din contră, devine un om cu o putere și mai mare de a susține procesul de învățare. El ajunge să fie ca un manager care înloc de câteva luni sau ani, are nevoie doar de o ora sau chiar mai puțin pentru a face ca participanții (inclusiv el) să devină un mecanism funcțional. Ei, împreuna, au un obiectiv clar: Învățarea!

Am expus aceste întâmplări pentru că mi se pare un concept cel puțin interesant și care, mai mult de atât, cred ca se potrivește foarte bine culturii noastre ca și români.

Fiind foarte interesat personal de astfel de modele, vă rog, dacă mai ştiţi exemple din viața voastră, carți, filme, orice, să împărtăşiţi și cu mine. Mulţumesc!