Definiţii:

Prêt-à-porter = (adjectiv) în special referitor la haine; făcut pentru măsuri standard şi disponibil în magazine pe stoc.

Haute couture = se referă la crearea de haine personalizate. În Franţa contemporană, haute couture este un nume protejat ce poate fi folosit doar de firme ce îndeplinesc anumite standarde bine definite. Haute couture este făcut la comandă pentru un client specific, de cele mai multe ori din materiale scumpe, de foarte bună calitate şi croite cu o foarte mare atenţie la detalii, de cele mai multe ori folosind tehnici manuale ce necesită timp.

La mijlocul anilor ‘90, în Galaţi unde trăiam, mă simţeam “restrânsă” de o ofertă de “prêt-à-porter” meschină şi cu origini îndoielnice. Mare pasionată de haine şi atunci, nu găseam comoara într-un deşert de “turcisme” din materiale de slabă calitate şi croite prost, “chinezisme” care erau parcă special croite ca să arăţi mai rău decât decisese mama-natură şi alte oferte pentru care oricât de competitiv ar fi fost preţul, nu convingeau.

Într-un impuls de răzvrătire şi creativitate am decis să îmi creez propriul meu scenariu “haute couture“! Pe lângă a croi singură haine după ce văzusem în reviste cu ajustări de inspiraţie proprie (de obicei scurtate şi strâmtate cu gândul la economia de material şi efectul pentru privitor), m-am apropiat de o croitoreasă tânără şi care, deşi medie la capitolul abilităţi tehnice, era perfect disponibilă să mă asculte şi să încerce să materializeze fanteziile şi experimentele mele în domeniu.

Am ajuns să combinăm materiale care nu ar fi trebuit să stea împreună, să facem fuste de inspiraţie orientală din materiale satinate de capot şi cordoane late din material de tapiţerie. Coco Channel s-ar fi răsucit în mormânt, dar noi eram în raiul unui pseudo-”haute couture” personalizat despre care nimeni nu m-ar fi putut convinge ca e profan!

Dând un fast-forward cu câţiva ani şi schimbând industria, în perioada “preistorica” a trainingului românesc, “prêt-à-porter“-ul trainingurilor arăta destul de mult ca şi oferta de haine din Galaţi. Nu neapărat “turcisme” şi “chinezisme” cât produse puţine şi cu preturi mari. Îmi amintesc că în 2000 puteai număra pe degetele de la o mână produsele licenţiate şi testate la scală largă.

Trainingul bazat pe instrumente practice şi solide era o raritate şi majoritatea industriei devora cărţi, cea mai facilă sursa de inspiraţie. Aşa s-a născut şi în training pseudo-”haute couture“. În alte cuvinte, un client nemulţumit şi dornic de experimente personalizate, un trainer suficient de competent şi mai ales disponibil să încerce să materializeze fanteziile din domeniu.

Timpul a trecut şi, la fel ca şi în domeniul hainelor, “prêt-à-porter-ul” în training s-a dezvoltat şi e accesibil la scală largă, testat şi patentat, cu opţiuni de “accesorizare” şi eticheta de preţ care spre deosebire de haine încă mai poartă discount pentru România.

În acest context a apărut însă o dilemă: poate înţeleg mai bine ca acum zece ani “prêt-à-porter -ul” dar e confuzie în “haute couture“! Ce înseamnă ofertele de “produse personalizate” acum? De ce se vinde “haute couture” la pret mai mic decât “ prêt-à-porter “? De ce vad materiale folosite în “haute couture” mult mai slabe calitativ decât cele din “ prêt-à-porter “? Si mai ales, de ce alţii îmi oferă tot “haute couture” dar în alte condiţii şi la alte preţuri?

Răspunsul e pe cât de simplu, pe atât de neliniştitor legat de realitatea pieţei noastre de azi: ceea ce azi se vinde ca şi “prêt-à-porter” în training este şi colecţia Adidas şi cea Adibas la acelaşi preţ. Una licenţiată, iar alta transpusă din cărţi. Ceea ce se vinde azi ca şi “haute couture” este şi o creaţie personalizată a casei Armani şi o creaţie a croitoresei mele de la Galaţi. Una conform definiţiei de la început, iar alta ca o rochie de seară din material de capot.

Cred că la fel cum (unii din noi) am învăţat să cumpărăm haine va trebui într-un fel sau altul să învăţăm să cumpăram şi training. De altfel, acum ştiu de ce H&M e cu adevărat “ prêt-à-porter ” şi de ce pentru un “haute couture” al rochiei mele de mireasă nu mă întorc la croitoreasa din Galaţi!

Alexandra Georgescu

Trainer, Human Invest

—-

N. ed.

Alexandra coordonează relaţiile Human Invest cu Tom Peters Company UK şi conduce proiectele pe care echipa sa le implementează la unul dintre cei mai importanţi clienţi.

Este implicată în mai multe proiecte ca trainer, punând în practică soluţii de consolidare culturală, de dezvoltare a abilităţilor manageriale şi de productivitate personală şi în cadrul echipelor.

Articolul de mai sus a fost publicat în Newsletter Human Invest nr. 14 – 30 septembrie 2008 şi apare în Trainer’s Corner cu acordul autorului.